Cuprins
Cărțile vechi se păstrează cel mai bine într-o încăpere uscată, cu temperatură stabilă, la distanță de pereți exteriori și de lumina directă a soarelui. Cei doi dușmani principali sunt umezeala, care aduce mucegai, și variațiile bruște de temperatură, care usucă și crapă legătura. Restul, adică praful, insectele sau aciditatea hârtiei, se rezolvă cu obiceiuri simple.
Dacă ai moștenit o bibliotecă veche sau ai cumpărat dintr-un anticariat câteva volume rare, probabil ai observat deja mirosul acela specific. Nu e neapărat un semn rău, dar spune ceva despre mediul în care a stat cartea. Aerul închis și umed favorizează mucegaiul, în timp ce o aerisire moderată și un strat subțire de praf nu fac mare rău pe termen scurt.
Unde pui cărțile și cum le așezi pe raft?
Raftul ideal e din lemn tratat sau metal vopsit, nu din plăci proaspăt lăcuite, care eliberează vapori. Așază biblioteca departe de calorifer, de sursele de apă și de peretele exterior, unde condensul apare iarna. Lasă câțiva centimetri între cărți și perete, ca aerul să circule. Un spațiu strâmt, fără circulație, e exact ce își dorește mucegaiul.
Cărțile se așază în picioare, ușor strânse, dar fără apăsare. Volumele înalte sau grele se țin culcat, pentru ca spatele să nu se rupă sub propria greutate. Nu trage de partea de sus a cotorului când scoți o carte, ci împinge ușor cărțile vecine și apucă volumul de mijloc. Acest gest evită ruperea legăturii, o problemă frecventă la edițiile vechi cu coperți rigide.
- Umiditatea relativă potrivită se află în general între 40 și 55 la sută; un higrometru ieftin îți arată unde ești.
- Temperatura stabilă contează mai mult decât una anume; evită camerele care se încălzesc doar câteva ore pe zi.
- Lumina directă decolorează coperțile și usucă pielea, deci folosește perdele sau folii pe geamuri.
Cum recunoști și oprești mucegaiul?
Mucegaiul apare ca pete albe, gri, verzi sau negre, adesea cu un miros dulceag, înțepător. Dacă îl găsești la o singură carte, izolează-o imediat de celelalte, într-o pungă de hârtie, ca să nu se răspândească sporii. Nu o băga într-o pungă de plastic închisă, pentru că reține umezeala. Scoate cartea la aer, într-o încăpere uscată și ferită de soare, și lasă-o să se usuce complet.
După uscare, petele se pot îndepărta cu o pensulă moale sau cu un aspirator cu duză mică, ținut la distanță. Folosește mască și mănuși, pentru că sporii pot irita căile respiratorii. Dacă mucegaiul a pătruns adânc în pagini sau cartea are valoare, cere sfatul unui conservator de carte. Un atelier de restaurare știe ce soluții se pot aplica fără să afecteze hârtia sau cerneala.
Ce faci cu insectele și cu mirosul?
Peștișorii de argint și viermii de carte apar în spații umede și întunecate. Îi recunoști după galeriile mici din hârtie și după praful fin de la baza cărții. Soluția nu e un spray agresiv, care poate păta paginile, ci reducerea umezelii și curățarea periodică a rafturilor. Mută volumele infestate separat și verifică vecinele lor.
Mirosul de stătut se atenuează lăsând cărțile în aer curat și uscat câteva zile sau punând între ele foi de hârtie nelucioasă, care absorb o parte din miros. Evită parfumurile și odorizantele, care lasă urme chimice. Nu pune nici pliculețe parfumate între pagini: parfumul se lipește de hârtie și, în timp, o îngălbenește. Dacă mirosul rămâne puternic după o lună, cartea a fost probabil ținută mult timp în umezeală, iar cea mai sigură cale este să ceri părerea unui conservator, care poate decide dacă merită o curățare profesională sau doar o izolare de restul bibliotecii. Un volum rar sau cu valoare sentimentală merită răbdarea aceasta.
Mai ține cont de un detaliu practic: cărțile cu coperți din piele sau din pânză au nevoie din când în când de o curățare ușoară a cotorului, cu o cârpă uscată, pentru că praful mărunt reține umezeala. Pielea veche se poate hrăni cu o cantitate foarte mică de produs special pentru piele, aplicat o dată la câțiva ani și doar după un test pe o zonă ascunsă.
Ce legătură au cărțile cu restul colecției?
Cărțile vechi fac parte din povestea unei case. O ediție legată în pânză, cu ex-libris, spune despre un proprietar anume, la fel cum un sertar spune despre vârsta unui dulap, ca în articolul despre ce îți spune un sertar despre vârsta unui dulap. Notează pe o fișă titlul, anul ediției, starea și eventualele dedicații, fără să scrii în carte.
Dacă ai început să strângi volume în mod sistematic, e util să știi ce motivează un colecționar să continue. O privire asupra motivelor pentru care ne place să colecționăm te poate ajuta să-ți stabilești o direcție clară: autori, perioade, ilustrații sau legături deosebite.
Întrebări frecvente
Pot citi o carte veche fără să o stric?
Da, dacă o deschizi la un unghi de cel mult 120 de grade și nu o forțezi să stea întinsă. Pentru cărți foarte fragile, folosește un suport în formă de pană sub coperți.
Este bine să lipesc cu scotch paginile rupte?
Nu. Banda adezivă se îngălbenește, pătează hârtia și devine imposibil de scos. Pentru reparații există benzi de hârtie japoneză cu adeziv reversibil, folosite de restauratori.
Cât de des trebuie să șterg praful de pe cărți?
De două-trei ori pe an e suficient, cu o pensulă moale, mișcând praful dinspre cotor spre marginea paginilor, nu invers.
