Sari la conținut
bazar-vintage.ro

Ora din bazar

Prima paginăVINTAGE

Cum recunoști porțelanul vechi și îl speli fără riscuri

Porțelanul vechi se deosebește prin marcaj, greutate și sunet. Află cum îl verifici, cum îl speli și ce faci cu fisurile fine.

Ceașcă de porțelan vechi cu decor floral pe un fond de lemn
Data
Autor
Echipa bazar-vintage.ro
Citire
4 min
Trimite mai departeFacebookWhatsAppE-mail
Cuprins
  1. Ce deosebește porțelanul de faianță și de ceramica obișnuită
  2. Cum citești marcajul de pe fundul piesei?
  3. Ce defecte se acceptă și care scad serios valoarea
  4. Cum speli porțelanul vechi pas cu pas
  5. Cum le depozitezi și le expui?
  6. Când merită să apelezi la un restaurator
  7. Întrebări frecvente

Porțelanul vechi se recunoaște după marca de pe fund, după sunetul clar pe care îl scoate când îl atingi ușor cu unghia, după lumina care îl traversează în zonele subțiri și după suprafața netedă a glazurii. Se spală cu apă călduță și detergent blând, cu mâna, pe un fund de cârpă sau prosop, nu în mașina de spălat vase.

Cele două lucruri merg împreună: dacă nu știi ce ai în față, riști să speli prea agresiv o piesă delicată, iar dacă speli greșit, poți șterge exact semnele după care o recunoști.

Ce deosebește porțelanul de faianță și de ceramica obișnuită

Porțelanul este ars la temperaturi înalte și rezultă un material dens, alb, translucid în zonele subțiri. Ține o ceașcă în fața unei lumini puternice: dacă vezi umbra degetelor prin perete, probabil este porțelan. Faianța este mai poroasă, mai opacă și mai grea; când se ciobește, la margine se vede un miez colorat, adesea cremos sau roșcat. Ceramica obișnuită este și mai groasă și are, de regulă, glazură aplicată peste un corp vizibil colorat.

Testul sunetului ajută: ține piesa de o parte cu un deget și lovește ușor cu unghia. Porțelanul scoate un sunet lung, cristalin. Faianța dă un sunet mat, scurt. Dacă piesa are fisuri ascunse, sunetul devine sec și slab, iar acesta este un motiv bun să o verifici cu atenție înainte de a plăti.

Cum citești marcajul de pe fundul piesei?

Majoritatea manufacturilor își marcau produsele, fie cu un semn pictat sub glazură, fie cu o ștampilă sau o amprentă în pastă. Marca poate arăta numele atelierului, un simbol sau o combinație de litere și cifre. Nu toate marcile sunt de încredere: unele fabrici au copiat semne ale unor case celebre, iar altele au schimbat simbolul de-a lungul timpului. De aceea marca este un indiciu, nu o dovadă.

Compară marca cu calitatea piesei. Pictura trebuie să fie fină, aurul uniform, iar forma echilibrată. Dacă marca spune un nume prestigios, dar piesa pare grosolană, nepotrivirea e semnalul de alarmă. Pentru nelămuriri, un catalog de mărci sau un evaluator te scutește de bani irosiți. Metodele generale pentru orice obiect le găsești în ghidul despre recunoașterea obiectelor vintage autentice.

Ce defecte se acceptă și care scad serios valoarea

  • Firul de păr (fisura fină): o linie subțire în glazură, vizibilă în lumină; scade valoarea și poate crește în timp.
  • Ciobiturile la margine sau la toartă: se văd și se simt cu degetul; se repară, dar reparația se declară.
  • Uzura aurului: normală la piesele folosite, dar un auriu șters complet schimbă aspectul.
  • Craquelura glazurii: o rețea fină de crăpături, poate fi veche și autentică, dar cere atenție la spălare, fiindcă lichidele pătrund.

Ca regulă practică, trece cu degetul pe margini și pe interior, cu ochii închiși. Degetul simte ce ochiul nu vede.

Cum speli porțelanul vechi pas cu pas

  1. Pune un prosop sau un blat de silicon în chiuvetă, ca piesa să nu se lovească de metal.
  2. Umple cu apă călduță, nu fierbinte; șocul termic poate crăpa glazura.
  3. Folosește un detergent blând, fără înălbitor, fără pulbere abrazivă și fără bureți cu fața dură.
  4. Spală cu o cârpă moale sau cu un burete de bumbac, apoi clătește cu apă curată.
  5. Usucă imediat cu o cârpă de bumbac, mai ales la piesele aurite sau cu craquelură.

Petele de ceai se pot lăsa un timp în apă cu bicarbonat de sodiu, dar numai la piesele fără decor auriu sau pictat deasupra glazurii. Vasele vechi cu aur nu se pun niciodată la mașina de spălat vase și nici la cuptorul cu microunde.

Cum le depozitezi și le expui?

Farfuriile se stivuiesc cu câte un disc de fetru sau de hârtie fără acid între ele. Ceștile nu se agață unele de altele de toartă, fiindcă toarta suportă prost greutatea. În vitrină, lasă o distanță de câțiva centimetri între piese și fixează raftul, mai ales dacă locuiești într-o zonă cu cutremure. Pentru idei de așezare în casă, decorarea cu piese retro oferă direcții care nu aglomerează încăperea.

Dacă ai primit un serviciu întreg dintr-o casă moștenită, înainte să dai ceva mai departe, citește și ce păstrezi dintr-o casă moștenită.

Când merită să apelezi la un restaurator

Dacă piesa are o valoare sentimentală mare sau o vechime evidentă, o ciobitură sau o fisură nu se lipește cu adeziv de bricolaj. Un restaurator de ceramică curăță marginile, umple golul cu un material compatibil și retușează decorul astfel încât reparația să se vadă cât mai puțin, dar să rămână recunoscută ca reparație. Cere întotdeauna un deviz înainte de lucrare și întreabă ce materiale folosește, pentru că unele rășini îngălbenesc în timp. Pentru un serviciu mic de ceai de uz casnic, costul unei restaurări poate depăși valoarea pieselor, așa că evaluează cinstit ce vrei de la ele: obiecte de folosit sau obiecte de păstrat.

Întrebări frecvente

Pot folosi la masă o farfurie de porțelan veche?

Da, dacă glazura este intactă și nu are fisuri. Evită piesele cu decor auriu sau pictat pe interior, mai ales pentru mâncare acidă, și nu le încălzi în microunde.

Cum repar o ciobitură mică?

Pentru piese decorative merge un adeziv special pentru ceramică, aplicat în strat subțire. Pentru piese valoroase, mergi la un restaurator.

Fisura fină se poate opri din a crește?

Nu se poate garanta. Evită șocurile de temperatură și păstrează piesa ca obiect de expunere.

Din arhivă