O oglindă veche merită cumpărată atunci când sticla are o degradare discretă și uniformă, rama este solidă, iar dimensiunea se potrivește cu mobila de dedesubt. Petele mici de la margini fac parte din farmec; o argintare căzută în mijloc, pe suprafața în care te privești, este însă un defect real, iar acolo se oprește compromisul.
În decor, o oglindă face două lucruri deodată: mărește spațiul și multiplică lumina. Una veche mai adaugă ceva ce nu se cumpără nou, adică vârstă vizibilă. Dar alegerea ei seamănă cu cumpărarea unui mobilier, nu a unui accesoriu, așa că merită făcută cu metrul în mână.
Ce verifici la sticlă și la spatele oglinzii?
Stratul reflectorizant al unei oglinzi vechi se află pe spatele sticlei și se degradează în timp, mai ales acolo unde a pătruns umezeala. Rezultatul sunt pete întunecate, zone mate sau mici rețele de linii, numite uneori „înflorire”. Un grad moderat dă personalitate, dar orice exces face imaginea tulbure.
Examinează oglinda în lumina zilei, nu sub un bec. Apropie-te la douăzeci de centimetri și privește marginile, apoi pune o foaie albă în spatele unghiului de privire: dacă petele par să se întindă spre centru, degradarea avansează. În fața unei oglinzi de acest fel, întreabă vânzătorul dacă a fost vreodată mutată dintr-un loc umed, o pivniță, o baie sau o casă nelocuită.
Întoarce apoi piesa. Spatele spune mai mult decât fața:
- lemn vechi, închis la culoare, cu urme de unealtă, indică o piesă veche autentică, pe când un panou uniform și lucios sugerează un înlocuitor recent;
- cuie cu cap pătrat sau cusături de hârtie îngălbenită arată o reparație veche, nu neapărat o problemă;
- cartonul sau placajul nou nu înseamnă că oglinda este falsă, ci doar că spatele a fost refăcut, ceea ce se și poate negocia;
- mirosul de mucegai din spate este un semn de alarmă, pentru că se transmite apoi lemnului ramei.
Cum alegi rama potrivită stilului casei?
Rama dă caracterul. O ramă aurită cu ornamente bogate se potrivește unui living cu mobilă închisă la culoare, perdele grele și parchet de lemn. Una din lemn simplu, cu profil drept, merge mai bine într-o cameră modernă, cu pereți albi. Rama metalică subțire și geometrică, specifică perioadei Art Deco, se așază bine deasupra unei console cu linii drepte. Pentru a lega stilul oglinzii de restul mobilierului, merită să parcurgi și materialul despre stilurile de mobilier de la baroc la Art Deco.
Nu este nevoie ca rama să semene cu mobila de sub ea. E suficient să existe un element repetat: același ton de metal, aceeași nuanță de lemn sau aceeași grosime a liniilor. Dacă rama are defecte, de pildă un colț rupt sau un aurit șters, se poate lucra la ea; pașii de bază sunt descriși în articolul despre recondiționarea unei rame de oglindă.
Ce dimensiune și ce formă se potrivesc?
O regulă simplă: oglinda agățată deasupra unei piese de mobilier ocupă între două treimi și trei sferturi din lățimea acesteia. Mai mică, pare pierdută; mai largă, pare apăsătoare. Pe un perete liber, fără mobilă dedesubt, alege o oglindă înaltă, care să acopere cam jumătate din înălțimea peretelui, pentru că oglinzile verticale măresc vizual tavanul.
| Formă | Cel mai bine în | Efect |
|---|---|---|
| Dreptunghi vertical | Hol, dormitor | Tavan mai înalt, spațiu mai aerisit |
| Rotundă sau ovală | Living, deasupra unei console | Înmoaie liniile unei camere cu multe colțuri |
| Orizontală, lată | Deasupra canapelei sau a unei comode | Mărește lățimea camerei |
| Cu margini fațetate | Camere cu lumină bună | Reflexii fine, joc de lumini |
Unde agăți oglinda pentru a folosi lumina?
Oglinda mută lumina, așa că locul ei contează la fel de mult ca aspectul. Cel mai bun amplasament este perpendicular pe fereastră sau pe peretele din fața ei: lumina de zi se reflectă și intră mai adânc în cameră. Evită amplasarea direct în fața unui perete încărcat, cu rafturi sau cabluri, pentru că oglinda va dubla și dezordinea.
Seara, lumina artificială schimbă totul. O oglindă veche beneficiază de o sursă caldă, laterală, nu de un spot direct, care scoate în evidență toate petele. Modul în care lămpile de epocă pot completa un perete cu oglindă este explicat în materialul despre integrarea lămpilor vintage în iluminatul casei.
Centrul oglinzii se așază de obicei la aproximativ 145 de centimetri de podea. În hol, ridică-l puțin dacă în casă locuiesc oameni înalți; la o consolă joasă, coboară-l, ca să te vezi cu fața întreagă.
Cum o agăți și cum o ții curată?
Oglinzile vechi sunt grele, pentru că sticla era mai groasă. Folosește două puncte de prindere, dibluri potrivite peretelui și, dacă ai dubii, cere ajutorul unui al doilea om la montaj. Nu te baza pe cârligul original dacă lemnul din jurul lui sună a gol sau se macină la atingere.
La curățare, nu pulveriza lichid direct pe oglindă: picăturile curg pe margini, intră pe sub ramă și ajung pe stratul argintat. Umezește o cârpă din microfibră, stoarce-o bine și șterge sticla, apoi lustruiește imediat cu una uscată. Rama se curăță doar cu o cârpă uscată sau abia umedă.
Întrebări frecvente
Se poate reface argintarea unei oglinzi vechi?
Da, există ateliere care refac stratul reflectorizant, dar rezultatul are aspectul unei oglinzi noi. Mulți oameni preferă să păstreze petele, tocmai pentru patina lor.
Pot pune o oglindă veche în baie?
Se poate, dacă baia este bine aerisită și oglinda stă departe de apă. Umezeala constantă degradează argintarea și lemnul ramei, așa că pentru băile mici este mai potrivită o piesă nouă.
Cum recunosc o ramă din lemn de una din ghips?
Ghipsul aurit este mai greu și mai rece la atingere, iar în colțurile deteriorate se vede un material alb, sfărâmicios. Lemnul se vede cu fibre și nu se macină în praf.
