Un telefon vechi cu disc merită cumpărat atunci când discul revine uniform, carcasa nu are fisuri, iar cablurile și receptorul sunt complete. Starea mecanică se poate verifica pe loc, fără ca aparatul să fie conectat. Funcționarea pe o linie actuală nu este însă garantată, pentru că multe rețele și echipamente moderne nu mai recunosc formarea numărului prin impulsuri.
Ce se verifică la discul unui telefon vechi?
Discul unui telefon vechi trebuie să se rotească fără frecări și să revină în poziția inițială cu o viteză constantă, indiferent de cifra formată. Revenirea prea lentă sau sacadată arată un mecanism uscat ori murdar; cea prea rapidă poate semnala un regulator defect. Ambele situații se pot remedia de un depanator, dar trebuie luate în calcul la preț. Opritorul metalic de la capătul cursei trebuie să fie bine fixat, iar cifrele de sub disc să fie lizibile.
Ce alte componente contează la cumpărare?
Pe lângă disc, contează receptorul, cablurile, soneria și furca pe care stă receptorul. Tabelul de mai jos arată verificările care se pot face într-un târg sau la un anticariat.
| Componentă | Cum se verifică | Semn bun |
|---|---|---|
| Carcasă | Privire în lumină, pe toate fețele | Fără crăpături și fără lipituri vizibile |
| Receptor | Se deșurubează capacele de la ambele capete | Capsulele prezente, fără oxidare |
| Cablu spiralat | Se întinde ușor pe toată lungimea | Izolație întreagă, capete bine prinse |
| Furca | Se apasă și se eliberează de câteva ori | Revine singură, fără blocaje |
| Soneria | Se scutură ușor aparatul | Clopoțeii sunt prezenți și nu zornăie piese libere |
Lipsa unor piese nu face aparatul inutil, însă piesele originale pentru modelele mai rare sunt greu de găsit, așa că un exemplar complet valorează de regulă mai mult.
Cum se recunoaște un telefon din bachelită?
Un telefon din bachelită are o carcasă grea, rigidă și rece la atingere, de obicei în culori închise, precum negru sau maro. Bachelita este o rășină timpurie, folosită pe scară largă în prima jumătate a secolului trecut. Modelele de mai târziu sunt din materiale plastice mai ușoare, care permit culori deschise și vii. Câteva indicii ajută la diferențiere:
- bachelita nu se îndoaie și sună „sec” când este ciocănită ușor;
- frecată energic, poate degaja un miros caracteristic, înțepător;
- plasticul mai nou este mai ușor și are adesea suprafețe mai lucioase și uniforme.
Principiile generale de deosebire a pieselor originale de reproduceri sunt detaliate în ghidul despre cum se recunoaște un obiect vintage autentic.
Poate fi folosit azi un telefon cu disc?
Un telefon cu disc poate fi folosit azi doar dacă linia sau echipamentul la care se conectează acceptă formarea prin impulsuri, ori dacă între ele se montează un adaptor care transformă impulsurile în tonuri. Discul nu produce tonuri, ci întrerupe circuitul de un număr de ori egal cu cifra formată. Multe routere și centrale moderne recunosc doar tonurile, caz în care aparatul primește apeluri, dar nu poate forma numere. Mufa veche poate fi și ea diferită de cea actuală, iar schimbarea cablului este o lucrare simplă pentru un electronist. Ca la radiourile și pick-up-urile vechi readuse la viață, intervențiile la partea electrică se lasă unui specialist.
Cum se curăță și se păstrează un telefon vechi?
Un telefon vechi se curăță cu o cârpă moale ușor umezită și uscat imediat, fără solvenți, care pot păta sau fisura plasticul. Pentru bachelita tocită se folosesc doar produse de lustruit fine, testate întâi pe o zonă ascunsă. Discul se șterge fără a fi demontat, iar în interior nu se pulverizează lubrifianți, care adună praful. Aparatul se ține departe de soarele direct, care decolorează carcasele colorate.
Unde își găsește locul un telefon cu disc?
Un telefon cu disc își găsește locul pe un birou, pe o măsuță de hol sau pe un raft, ca obiect funcțional sau doar decorativ. Alături de o lampă de lucru și de câteva instrumente de scris, completează seria de obiecte vechi care își merită locul pe birou. La cumpărare, prețul se discută după verificarea componentelor, iar defectele găsite sunt argumente concrete, folosite cu bun-simț, după cum arată ghidul despre negocierea la târgul de vechituri.
