Sari la conținut

Descopera istoria prin ochii prezentului

STIRI

Porțelan vechi: cum recunoști piesele cu adevărat valoroase

Ceașcă de porțelan vechi cu decor pictat, pe un fundal neutru

Porțelanul vechi autentic este alb, dur și translucid: ținut la lumină, lasă să treacă o umbră de clarință, iar lovit ușor cu unghia scoate un sunet clar, prelung, ca un clinchet. Ceramica obișnuită și faianța dau un sunet mat, scurt, și nu lasă lumina să treacă. Cu aceste două probe simple ai deja o primă selecție.

Nu orice piesă veche este și valoroasă. Valoarea vine din combinația dintre manufactură, epocă, stare, rarități de decor și, nu de puține ori, din cererea de pe piață. O farfurie banală dintr-un serviciu de masă comun poate costa puțin, în timp ce o figurină semnată de un atelier cunoscut poate valora mult mai mult. De aceea contează ce verifici și în ce ordine.

Cum arată porțelanul față de ceramică și faianță?

Porțelanul se arde la temperaturi foarte înalte, ceea ce vitrifică pasta: devine compactă și nu absoarbe apă. Dacă ai o zonă fără glazură pe fundul piesei, ea va fi fină, albă și netedă la pipăit. Faianța, arsă mai ușor, are pasta poroasă, de obicei mai gălbuie sau mai roz, și se zgârie ușor. Ceramica rustică are pasta groasă și colorată.

Există și bone china, un porțelan englezesc care conține cenușă de oase în compoziție. Este foarte alb, cu o translucență caldă și pereți subțiri, dar rezistent. Dacă ai o ceașcă extrem de subțire și totuși solidă, acesta e un indiciu bun.

Ce îți spune marcajul de pe fund?

Fundul piesei poartă de regulă marca manufacturii, uneori un număr de model și semnele pictorului. Marcajul poate fi pictat, ștampilat sau ars în masă, cu variante de culoare și formă în funcție de perioadă. Verifică dacă este cuprins sub glazură (cum e normal la mărci vechi, scrise înainte de ardere) sau așezat peste glazură, ceea ce se întâmplă la decoruri adăugate ulterior.

Ai grijă la mărcile celebre: o parte din manufacturile cunoscute, precum Meissen, cu săbiile încrucișate, au fost imitate pe larg, deoarece marca singură aduce preț. O marcă nu dovedește nimic dacă restul piesei nu se potrivește: calitatea picturii, finețea modelajului și greutatea trebuie să fie la același nivel.

  • Compară marca cu cataloage de mărci și cu piese deja identificate de muzee sau case de licitații.
  • Verifică dacă acolo unde ar trebui să fie un număr de model se află ceva coerent cu seria.
  • Fii prudent când marca apare perfect curată pe o piesă vizibil uzată; uzura trebuie să fie vizibilă și pe stampilă.

Ce defecte contează și care nu?

Un porțelan vechi are rareori o stare perfectă. Zgârieturile fine de la folosire, o ușoară pierdere de aurire la margini sau o patină de timp sunt normale și aproape de așteptat. Cele care scad serios valoarea sunt fisurile, ciobelile, lipiturile și retușurile de culoare.

Pentru a găsi o fisură, ține piesa în mână și lovește-o ușor: un sunet înăbușit, ca de lemn, trădează de multe ori o crăpătură pe care ochiul n-o vede. O lampă puternică sau o lanternă pe dinăuntru ajută să observi liniile subțiri. O lipitură veche se vede la lumină ultravioletă ca o zonă mată, iar la atingere cu unghia se simte o mică treaptă.

Craclarea fină a glazurii, sub forma unei rețele de linii minuscule, nu este neapărat un defect grav; apare firesc la piesele folosite mult. Totuși, la zonele pline de vopsea, un retuș poate fi mascat sub un strat nou de lac. Dacă ceva pare prea strălucitor în raport cu restul, suspectează-l.

Cum evaluezi un serviciu sau o piesă din familie?

Dacă ai moștenit un serviciu de masă, numără piesele și verifică dacă mărcile sunt identice pe toate. Un set complet, cu toate piesele și cu supiera, valorează mai mult decât aceleași farfurii vândute separat. La figurine, contează modelul, mărimea și existența degetelor, a aripilor sau a elementelor fragile, adică a părților care se rup cel mai ușor.

Pentru decorarea unei mese, porțelanul de epocă poate fi folosit fără probleme dacă nu e fisurat, iar câteva sugestii de aranjare găsești în materialul despre aranjamente festive cu veselă vintage. Evită însă mașina de spălat vase și detergenții agresivi, care șterg aurirea și matează glazura. Despre regulile generale de grijă pentru piese vechi, vezi și greșelile frecvente la îngrijirea obiectelor antice.

Ce faci înainte să cumperi?

  1. Ia piesa în mână și verifică greutatea: porțelanul fin are o greutate echilibrată, nici ușoară ca plasticul, nici grea ca ceramica.
  2. Fă proba de sunet și de lumină.
  3. Examinează fundul și marcajul cu lupă.
  4. Caută fisuri, lipituri și retușuri sub lumină puternică.
  5. Compară prețul cu piese similare vândute public, nu cu prețurile cerute de vânzători.
  6. Cere o poză cu marcajul dacă cumperi de la distanță și negociază condițiile de retur.

Colecționarii cu experiență spun adesea că prima piesă bună se cumpără greu, pentru că ochiul se formează prin comparație. Merită să iei în mână cât mai multe piese, în muzee, la târguri, la case de licitații, înainte să cheltui bani serioși.

Dacă pasiunea te prinde, vei observa repede că nu doar valoarea contează. Un set rămas de la bunica, chiar dacă nu are marcă celebră, poate însemna mult mai mult decât prețul de pe piață, iar motivele pentru care strângem asemenea obiecte sunt analizate în psihologia colecțiilor.

Merită recitite

STIRIRECOMANDARIVINTAGEHOME & DECOSANATATEFINANCIARSERVICIIBLOG